Soarele mușcă din mâna ei la fel ca bichonul pe care nu-l va
avea niciodată,lăsându-i urme ce nu vor dispărea în săptămânile ce urmează,
când sigur nu o vei vedea.Ascunde în spatele maieului luat la repezeală din
fuga de a prinde ultimul tren în care se mai putea regăsi, un rucsac plin cu
poze.E același tren în care s-a îndrăgostit pentru prima dată și tot cel cu
care a călătorit după prima dezamăgire.Ochiii ei ascunși sub stratul de fard și
bine conturați de genele lungi,accentuate cu ajutorul rimelului și al
dermatografului sunt ultimii la care te gândești înainte să adormi.Acum îți
pare rău că i-ai întristat și sunt mai înlăcrimați ca oricând tulburând maroul
oglinzilor din ei.Sunt singurele ferestre spre ceea ce ai distrus și te
uiți ridicându-te încet pe vârful
degetelor,spionând interiorul unei camere ascunse,după un incediu.Da, sunt
arse.Pozele cu tine, amintirile ce nu le va uita niciodată,și inima în care s-a
încrezut prea mult.Nu ai rămas decât cu privitul..O alegere prostă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu