Aș vrea

     -Aș fi vrut să mă pot îmbăta în fiecare seară cu parfumu-i neschimbat.Aș vrea să-mi rămână în fiecare zi între dinți buzele ei uscate.Aș vrea să mă trezesc dimineață de dimineață,cu unghiile roșii de la sângele scăpat printre coastele-i.Aș vrea să rămână numai cu colanții negri,rupți,pe care i-a purtat în duminica de după Crăciun.Aș vrea să rămân permanent cu acea plăcere pe care o resimt prin toții porii atunci când se cuibărește în poalele mele.Aș vrea să pot să râd de ea la fiecare săptămână, când se plânge că nu înțelege de ce nu-i rezistă oja pe unghii mai mult de trei zile.Aș vrea să pot să-i spun că nu interesează pe nimeni asta,că ea strălucește și fără sclipiciul de pe unghii!
     -Și de ce nu-i le spui,Ștefane?
     -Pentru că i le spune altul acum,le simte altul acum...

Ce ar fi..

Ce ar fi să mă iubești mereu?
Cum ți s-ar părea să mă iubești în fiecare dimineață și în fiecare noapte?Cum ar fi să mă lași să te răsfăț în fiecare secundă? Cum te-ai simți când la fiecare clipire ți-aș săruta ochii? De câte ori te-ai cutremura când ți-aș iubi fiecare por?Câte zâmbete mi-ai dărui dacă te-aș trezi cu cafeaua făcută? Cu câtă voioșie m-ai îmbrățișa dacă ți-aș cere să mergem la teatru? Cum te-ai comporta dacă aș avea curajul să mă urc în avion doar alături de tine? Cum ai reacționa dacă ți-aș spune toate astea acum,când te am în față?
Ce întrebare e asta,iubitule?
Prostească,bănuiesc...