Univers prăfuit

              ”E doar o bancă albastră,prăfuită și izolată.” Nu, nu e.E o amintire, o zi de miercuri  dintr-o primăvară și un ibric cu cafea dat în foc pentru că nimeni nu era acolo să oprească aragazul.Tu nu înțelegi că banca asta prăfuită e martorul declarațiilor de dragoste dintre Silvia și Marian?Că în fața acestei bănci a îngenunchiat Liviu făcând-o pe Cristina să plângă de fericire?Albastrul inconfundabil al  băncii i-a inspirat pe Bianca și Iustin în alegerea numelui fetiței lor, Sabina.Aici au petrecut timp zile la rând cuplurile îndrăgostite îmbrățișați și tot aici  au terminat de citit ultimul capitol din cartea lor preferată, puștoaicele.Cu capul pe spate, au văzut primii copaci înfloriți din prima lor primăvară Ștefan și Adina.Banca asta nu e doar o bancă.E parte din viața lor, a tuturor.Și e parte și din viața mea, pentru că și eu stau acum aici, amintindu-mi cum visele mele au răsărit și au apus în același loc: în fața băncii albastre, izolate și prăfuite din parc, în ceea ce fusese ziua mea preferată.
 
Banca asta nu e doar o bancă, e un miraculos colț din viața  universului.