Senin ploios

         Alerg.Alerg nebun,Alerg fără să mă opresc,fără să simt bătăile rapide ale inimii,fără să simt sângele alunecând prin vene ca un râu în zilele ploioase,învolburat; alerg fără să-mi pese că obosesc,fără să realizez că mă dor picioarele,fără să simt pietrele de sub talpa teneșilor care mă înțeapă la orice mișcare fac la fel ca cel mai mare și mai ascuțit spin.Alerg asemeni unui sinucigaș pe liniile ferate ce realizează că se apropie locomotiva.Alerg ca puii pierduți de mamă și rătăciți în pădure.Alerg fără să mă împiedic de câinele creț al prietenului tău.Alerg ca și cum viața mea ar depinde de asta,ca și cum doar pentru asta m-am născut.Alerg ca soarele pe cerul senin,într-o zi de început de vară.Alerg fără destinație,nebăgând de seamă toate privirile atrase asupra mea și toate exclamațiile de :„Plânge!”