În seara în care s-a întors devreme acasă, şi-a dat seama că ea plecase.Mirosea a dezamăgire şi a vise spulberate.Ştia că fusese la gară,să-i ducă geamantanul în care erau aranjate meticulos nopţile lor albe.Îi oferise în iarnă un ursuleţ alb.Era acolo, între miercuri şi joi.Avea cămaşa pe care o purtase el la prima întâlnire lângă rochiţa ei orange din aceeaşi zi.Luase cu ea plaja pe care se iubiseră şi stelele primului sărut.L-a lăsat gol.Până şi privirea care o înnebunea a pus-o lângă brăţara albastră pe care n-a purtat-o niciodată.
S-a întors acasă şi a găsit consolarea în cea pe care o numise 'Speranţă'.Iar ea, neputincioasă în faţa armatei emoţionale, îi acceptă propunerea de-ai face curat în camera plină de ea, să-i şteargă de pe piele amprentele degetelor ei sau..din loc în loc să-i bandajeze zgârieturile, să-i vindece buzele muşcate de dor,să-l vindece de sindromul pinguin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu