Captiv

 -Îmi pare rău, nu există tratament medicamentos împotriva trecutului...
-Şi asta înseamnă,domnule doctor,că trebuie să trăiesc aşa?Trebuie să mă trezesc în fiecare dimineaţă cu mirosul cafelei impregnat în piele?Cum să suport,domnule,inima tremurând în fiecare zi pentru că e posibil să-l zăresc trecând pe lângă mine?Inimă cu un covor murdar,pereţi împroşcaţi cu sânge şi camere aglomerate.Cum să fac să nu mai simt degetele lui vibrând printr-ale mele?În fiecare miercuri beau trei cafele, în fiecare vineri mă îmbrac în roşu şi în fiecare duminică port mănuşi.În mine nu găsiţi un om, în mine nu mă găsiţi deloc.Înăuntrul meu vă împiedicaţi de mâini,ochi,umbre,vene,păduri,cer,stele din oamenii cărora le-am lăsat la rându-mi frânturi din mine.ADN-ul meu nu are doar patru litere, are poezii bacoviene.Cum mă întorc la priză,domnule doctor, să mă deconectez dacă în urmă-mi firele sunt încurcate?Ar trebui să trec din nou prin gara sufletului fiecărui om.Mi-e frică.Şi totuşi aş vrea să scap de îmbrăţişările prea trânse care mă sufocă  zilnic.Prescrieţi-mi un MemoPlus.
-Nu vă ajută!
-Ba da! Nu mai uit să uit.

Ea e,copile!

E genul ăla de femeie de care fiecare bărbat s-a îndrăgostit măcar o dată în viață.
E genul de femeie complicată,care  te face tot timpul să te întrebi ce vrea cu adevărat.
E genul de femeie care te ține pe jar.Care îți dă speranțe, iar apoi te face să crezi că sunt deşarte.
E genul de femeie care luptă pentru ceea ce îşi propune şi pe care ai vrea să o ai tot timpul lângă tine.
E genul de femeie care poartă mănuşi.Pare firavă,dar,dragul meu băiat, e al naibii de puternică.
E genul de femeie ai cărei priviri te mistuie.O singură dată dacă te uiți în ochi-i negri, nu mai poți ieşi de sub vraja lor.
E genul de femeie care-ți suceşte mințile când se dă cu ruj roşu.Acelaşi ruj care va rămâne pe gulerul cămăşii ani de zile în pofida eforturilor tuturor celorlalte femei de a-l îndepărta.
E genul de femeie pe care o vezi frumusețe rară chiar şi cu cearcăne după o noapte albă, în care v-ați povestit copilăria.
E genul de femeie care nu te lasă să trăieşti departe de ea.
E genul de femeie care te face să te întorci la ea în genunchi,cu pantalonii de mire rupți, implorând-o să-ți mai dea o şansă.
E genul de femeie fără de care ți-e frică să-ți vezi viitorul.
E genul de femeie pe care oricât ai vrea s-o uiți, îți e imposibil...
De asta, dragul meu Ştefan,nu am să-mi uit niciodată prima dragoste.Şi da, e genul de femeie pe care am iubit-o  mai mult ca pe mama ta.♡