Mijlocul gândurilor

      Pierdut.Un om pierdut mă simt.Printre întrebări nepuse și cuvinte nerostite.Aș vrea..aș vrea să te pot ține în brațe, să-ți pot spune cum nu pot dormi noaptea dacă nu îți dau „noapte bună”.Să-mi simți inima tresăltând când mă strigi „Copilă scumpă ce îmi ești!”. Aș vrea să-ți povestesc cât de mândră sunt de mine atunci când reușesc să-i fac pe ceilalți să zâmbească.Sau cât de bine îmi ascund tristețile...ai fi mândră de mine! Mi-am învățat lecția.Ești..mai bine spus, ai fost o profesoară excelentă.Dar știi ceva? M-am cam plictisit de jocul ăsta stupid.De minciuni cu care mă păcălesc zi de zi.Vreau să vorbesc cu cineva.Vreau să vorbesc cu tine.Vreau ca tu, din toată lumea, să-ți dai seama doar dintr-o privire ce e în neregulă cu mine.Și apoi...și apoi să mă îmbrățișezi.Așa cum numai tu știi să o faci.Să mă ții la piept la fel de strâns ca în noaptea în care mi-ai spus pentru totdeauna”Te pup, frumoasa mea.”Dar nu mai vreau să dispari...pentru că mi-e dor de telefoanele noastre târzii, de plimbările cu lumânarea în mână înainte de culcare, de parolele noastre în caz de urgență.Mi-e dor și de ocheadele pe care ni le dădeam în situați ciudate, de zâmbetele aruncate în timpul discuțiilor plictisitoare, de ochii tăi închiși la culoare.Mi-e dor ca cineva să-mi reamintească de cum o să ajung eu o doctoriță celebră și voi putea să ajut cât de mult posibl.Mi-e dor să-ți spun„Nu mă mai lăuda, că mi se urcă la cap”.Mi-e dor de zilele în care mă împleteai la fel ca tine și-mi spuneai că îmi stă mai bine decât te așteptai.Mi-e dor să mergem ținându-ne de mână, zâmbind, fiind la fel de mândră precum ar fi  familia lui Michael Jackson. Mi-e dor de vacanțele perfecte de vară petrecute cu tine și le urăsc pe cele de acum.Mi-e dor de halatul tău pufos, albastru și plin de mirosul tău.Plin de tine.

   Mi-e dor de dor.

Miercuri.

                    Dacă soarele ar dispărea...ar fi noapte continuu.Ar domni misterul.
   Al nopții, al lacrimilor, al suspinelor, al apei, al pădurii, al florilor, al cafelei, al jocurilor stupide, al zâmbetelor, al plajei, al temelor,al cărților necitite, al pantofilor cu toc, al petei apărute pe albul norilor din senin, al culorilor, al dermatografului, al numerelor, al cerului, al stelelor, al melodiilor nelansate încă,.Al străzilor prost marcate, al liniilor ferate, al călătoriilor fără destinație din mijlocul nopții,al viselor neîmplinite, al băncilor din parc, al chiștocurilor din fața tribunalului.Al marilor așteptări ale vieții,al oglinzilor prea mari, al lumânărilor aprinse, al ploilor de vară, al glugilor, al tricourilor largi, al acelui Cuțu, al becului uitat aprins, al parfumului nedespachetat, al mesajelor neexpediate, al apelurilor ratate, al hanoracului împrumutat plin de parfum străin.

            Un mister inexplicabil.Plăcut de înfricoșător, plăcut de veșnic. Un mister al zilelor de miercuri..