Iubesc ploaia.Iubesc zgomotul făcut la căderea stropilor de apă pe acoperișurile caselor.Iubesc îmbrățișarea lacrimilor tale oferite obrazului meu.Iubesc sentimentul pe care îl am atunci când, ca un copil mic și mofturos arunc umbrela deoparte că să te pot privi mai bine.Să pot vedea regretul din ochii tăi căprui, închiși la culoare ca cele mai întunecate colțuri ale pădurii în care nu credeam vreodată că mă voi pierde.
Iubesc cum îți pot simți bătăile inimii în strânsoarea îmbrățișărilor tale calde.Inima aceea păcătoasă pe care niciodată nu o asculți...Iubesc să-ți simt mâinile tremurânde pe coapsa mea.Da,de ele vorbesc.De mâinile care m-au făcut să tresar de atâtea ori ca o victimă pierdută în fața celui care știa că avea să-l omoare...
Iubesc să visez la gândul că toate grijile mele pot dispărea odată cu stropii de ploaie de pe fața mea..Iubesc să cred că nu voi face niciodată pneumonie dacă stau în ploaie în brațele tale.
Iubesc...iubesc.Iubesc ochii tăi, îmbrățișările tale..iubesc hanoracul tău.Te iubesc, cred.Dar cel mai sigur, iubesc ploaia.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu